Servicii
Psihoterapeut Caterina Popescu
Caterina popescu
Psihoterapie individuală copil și adolescent
În psihoterapia psihanalitică a copilului, jocul este primul limbaj al vieții interioare. Prin joc simbolic, desen, poveste sau vis, copilul își exprimă ceea ce încă nu poate pune în cuvinte: frici, dorințe, conflicte, legături afective. Psihoterapia îl ajută să dezvolte simbolizarea, reglarea emoțională și capacitatea de a găsi sens în propriile trăiri.
Ea nu urmărește doar diminuarea simptomelor (agitație, inhibiție, frici, somatizări, dificultăți de adaptare), ci reconstruirea continuității interioare și a sentimentului de siguranță.
La adolescenți, terapia devine un spațiu de gândire între două lumi — copilăria și adultul care se formează. Este o perioadă marcată de transformări ale corpului, identității, relațiilor și autonomiei, iar psihoterapia ajută la înțelegerea tensiunilor, comportamentelor de risc, depresiei, anxietății sau conflictelor familiale.
Uneori, câteva întâlniri cu părinții sunt parte din proces, pentru a clarifica dinamica familială și a sprijini dezvoltarea copilului într-un mod integrat. Psihoterapia copilului și adolescentului are, de asemenea, o funcție preventivă, sprijinind dezvoltarea sănătoasă a sinelui și evitarea cristalizării unor tulburări ulterioare.
Psihoterapia timpurie nu este doar un sprijin emoțional, ci o formă profundă de construcție a continuității psihice, o investiție esențială în viitoarea viață afectivă, relațională și identitară.
Caterina popescu
Psihoterapie individuală adulți
Psihoterapia psihanalitică este o formă de terapie prin cuvânt, care ajută persoana să înțeleagă sensul propriilor dificultăți emoționale și relaționale. Terapia urmărește nu doar diminuarea simptomelor, ci și descoperirea cauzelor profunde ale suferinței, pentru a deschide calea unei schimbări durabile. Este un proces de cunoaștere de sine și de transformare, un drum către o viață mai autentică și mai liberă, este o invitație de a privi în interior și de a descoperi ce se află „în spatele” trăirilor dificile.
Psihoterapia analitică este, în esență, o călătorie în propria lume interioară – o formă de a descoperi cine ești, ce îți dorești și cum poți trăi mai împăcat cu tine și cu ceilalți.
Pentru a seta așteptări clare, terapia nu înseamnă:
- sfaturi rapide sau „rețete” de viață
- coaching sau conversație obișnuită
- evaluare, critică sau judecată morală
- tehnici de gândire pozitivă
- dependență de terapeut; scopul este autonomia și subiectivarea.
Caterina popescu
Terapie de grup și familie Terapie familială psihanalitică
Terapia de familie pornește de la ideea că suferința unui membru este adesea legată de dinamica întregii familii. În anumite momente, familiile se confruntă cu blocaje de comunicare, cu dificultăți de diferențiere între generații sau cu repetiții care revin fără a fi pe deplin înțelese. În cadrul întâlnirilor, familia este invitată să-și redescopere propriul ritm de dialog, tensiunile nespuse, loialități subtile sau scenariile care se transmit în timp. Intervenția este centrată pe legăturile dintre membrii familiei.
Consultații (părinte–copil / mama-tată–copil)
Intervenție psihanalitică dedicată relației directe dintre părinte și copil. Este utilă în situațiile în care dificultățile emoționale sau comportamentale apar în interiorul legăturii timpurii.
Se lucrează asupra modului în care circulă emoțiile, asupra atașamentului și asupra comunicării nonverbale dintre ei.
În cadrul acestor consultații sunt prezenți un parinte sau ambii părinți și copilul.
Această abordare explorează pozițiile fiecăruia, relațiile dintre ei și modul în care copilul este prins între dorințe, tensiuni sau alianțe inconștiente în cadrul triadei.
Cât durează o psihoterapie?
Durata unei psihoterapii analitice
Psihoterapia analitică este un demers care necesită un anumit tip de investiție personală.
Durata terapiei variază în funcție de caracteristicile personale ale fiecărei persoane, de motivele care au adus-o în terapie și de capacitatea de a integra și utiliza ceea ce se lucrează în ședințe. Unele terapii oferă mai degrabă sprijin într-o perioadă dificilă sau în urma unui eveniment punctual. Altele implică suferințe mai adânci, mai vechi, care cer un travaliu de durată, ce se poate întinde pe mai mulți ani.
Durata totală a terapiei se construiește de comun acord: ea poate fi de câteva luni sau de mai mulți ani, în funcție de profunzimea procesului și de dorința persoanei de a continua explorarea de sine.
Pacientul rămâne liber să decidă momentul în care simte că procesul a ajuns la o formă de încheiere, însă o oprire bruscă, fără reflecție comună, poate întrerupe transformarea în curs.
Psihoterapia analitică cere răbdare, continuitate și deschidere, este o experiență de timp interior, nu doar de timp cronologic.